Despre centură, proteste şi vânătoarea de vrăjitoare

O petiţie intitulată savuros – “Pe centura arheologiei…” agită din nou spiritele. Convinsă fiind de buna credinţă a iniţiatorului acesteia, dl. George Neagu, îmi voi permite totuşi să fac câteva observaţii:

– faptul că în judeţul Constanţa lucrările la autostradă au distrus câteva situri mi se pare extrem de grav. Mi se pare extrem de grav că investitorii (în cazul acesta chiar statul român) desconsideră cu atâta naturaleţe vestigiile arheologice. De altfel, în lumina declaraţiilor unor demnitari ai statului din ultimele câteva luni, nici nu era altceva de asteptat.

Legile de protecţie a patrimoniului sunt suficient de clare – există sancţiuni, există instituţii abilitate să controleze şi să aplice legea. Problema cred că este, ca peste tot în România de azi, că legea este considerată facultativă de către “puternicii zilei” … Şi cum să nu intre cetăţeanul cu buldozerul în sit când acesta este “comandamentul” politic? Când astăzi sloganul este – “Ţării cât mai multe autostrăzi!” ?

Pe de altă parte cred că trebuie să privim cu atenţie şi la ceea ce se întâmplă în domeniul nostru. Proaspeţi absolvenţi sau cercetători consacraţi, în mare majoritate am aşteptat ca altcineva să ne rezolve problemele … prea puţine voci s-au ridicat de-a lungul anilor nu pentru a contesta, ci pentru a propune soluţii. Astăzi nu există nici măcar o propunere pentru a limita agresiunea asupra siturilor arheologice – propunere venită nu din partea administraţiei ci din partea comunităţii noastre.

Interesele politice şi economice sunt schimbătoare. Dacă la un moment dat puterea politică a avut – unii sunt de părere că doar la nivel declarativ, alţii (printre care mă număr şi eu) cred că au existat şi acţiuni concrete – interesul şi preocuparea pentru protejarea patrimoniului, observăm că astăzi lucrurile se schimbă. În momentul în care preşedintele ţării spune că “două cioburi” nu contează iar ministrul culturii caută soluţii pentru a “rezolva” problema descărcărilor de sarcină arheologică CÂT MAI REPEDE, nu cât mai corect, cred că trebuie să întelegem că în situaţia de azi  avem şi noi o parte de vină. Că bucurându-ne de diverse avantaje şi văzându-ne de diverse interese personale, complăcându-ne în situaţia de a aştepta reglementări “de sus”, în momentul schimbării “stăpânilor” nu mai avem nicio posibilitate de apărare.

–         în petiţie ni se spune de o firmă privată care preia cercetările din judeţul Constanţa. Cu riscul de a fi contestată, opinia mea rămâne că existenţa concurenţei nu este un lucru nociv în sine. Ba chiar dimpotrivă, dacă dorim să existe cercetare arheologică într-adevăr profesionistă şi responsabilă, trebuie să eliminăm orice posibilitate de monopol şi de obţinere de avantaje pe alte criterii decât cel al profesionalismului. Da, legislaţia de azi nu permite poate o reală concurenţă, există diverse ambiguităţi care pot genera abuzuri. Dar, reluând ceea ce am spus mai sus – nu ţine decât de comunitatea noastră să încercăm să îmbunătăţim această stare de fapt. Să încercăm să impunem criterii suficient de clare pentru ca tot procesul de licitaţie să se desfăşoare cât mai corect şi mai transparent cu putinţă.

Nu cunosc situaţia din judeţul Constanţa şi nu îmi pot permite să îmi dau cu părerea referitor la modul în care şi-a obţinut contractele firma SC Deprom SRL – care observ că este făcută vinovată pentru toate relele ce se întâmplă acolo. Dar, din câte înţeleg, situaţia aceasta este veche – autostrada nu este primul contract, Muzeul Constanţa nu este la prima subcontractare. Dacă lucrurile merg astfel de câţiva ani de zile fără a protesta nimeni ori înseamnă că merg bine, ori că până acum toată lumea de acolo a fost cointeresată în tăcere. Iar atunci pot să mă întreb de ce tocmai acum o firmă privată este considerată a fi cauza acestor disfuncţionalităţi? Oare nu există tocmai acum o voinţă politică de a găsi (şi eventual de a arde pe rug) vinovaţi?

–         aceeaşi nelămurire o am şi în privinţa contractelor – pe de-o parte între firmă şi muzeu, pe de alta între firmă şi investitor. Dacă contractele au clauze împovărătoare pentru muzeu, dacă încalcă legislaţia privitoare la protecţia patrimoniului, ele pot fi pur-şi-simplu anulate. Sau, şi mai bine, nu trebuiau semnate din start. Indiferent de graba pe care o are investitorul, arheologul îşi poate impune propriile condiţii – iar în privinţa aceasta este sigur sprijinit de legislaţia actuală. Dar aici repet şi ce am spus la început – este şi vina noastra. Câţi cunoaştem legislaţia, câţi ştim în ce condiţii un contract este lovit de nulitate, câţi ştim ce şi cât trebuie să acceptăm? Aşteptăm ca Ministerul sau vreun alt organism să ne salveze? Nu este clar că întotdeauna şi dincolo de orice bune intenţii orice soluţie va fi EVIDENT politică ?

Cât despre faptul că cercetarea acolo nu se desfăşoară în cele mai bune condiţii – un singur arheolog pe o săpătură, doar 5-6 arheologi implicaţi în cercetare, nu înţeleg de ce Muzeul Constanţa nu poate subcontracta la rândul său. Sau să folosească arheologi angajaţi pe perioadă determinată. Nu cred că aici un protest este soluţia – este vorba doar de administrarea respectivului şantier, administrare care ţine, cred eu, de capacităţile colectivului de acolo nu de vreo “solidarizare” a breslei.

Fără a încerca să iau apărarea nimănui şi mai ales fără a fi o adeptă a sloganului “să fie linişte” consider că a pune toate aceste disfuncţionalităţi pe seama celor proveniţi tot din rândurile noastre poate avea un efect invers decât cel scontat. Acum trei luni ministrul Berceanu spunea că toţi arheologii au firme şi îşi văd numai interesele lor materiale împotriva dezvoltării – astăzi îi oferim un argument acelui personaj şi tuturor celor care consideră protecţia patrimoniului un obstacol.

Intr-un context politic care nu ne este în mod evident favorabil avem chiar nevoie a căuta vinovaţii printre noi ? De acord, fără protest şi dezbatere nu vom putea progresa, ne vom complace perpetuu în interesele noastre de moment, dar haideţi să o facem ca o comunitate, ca o breaslă care îşi apără în primul rand valorile şi care este în stare să se auto-reglementeze. Şi dacă reuşim asta, credinţa mea este că toate aceste rele vor dispărea iar impostorii se vor elimina singuri dintre noi.

Iar în final aş mai vrea să fac doar un singur comentariu referitor chiar la această solidarizare a comunităţii noastre. În urmă cu aproape o lună, dl. Sorin Cociş publica o scrisoare deschisă adresată preşedintelui Băsescu. Un text moderat şi care în opinia mea exprimă perfect realitatea zilei de astăzi. Un text care nu caută vinovaţi şi care arată eforturile reale făcute de arheologia contractuală în ultimii 4 ani. Textul domnului Cociş are un singur comentariu pe blogul pe care este publicat. Un comentariu la fel de moderat şi real dar care rămâne doar unul singur, deşi ştiu zeci de arheologi care au participat la săpăturile de pe autostradă şi care ar fi trebuit să se simtă lezaţi de discursul preşedintelui Băsescu.

Imi pot permite atunci să mă întreb de ce această solidarizare a noastră nu funcţionează împotriva unei agresiuni “din afară” dar pare să fie extrem de bine pusă la punct atunci când este vorba de a “demasca” diverse “tabere” din interiorul câmpului nostru?

Sau facem “revoluţie” doar cu voie de la stăpânire?

Florela Vasilescu

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: