Archive for Iunie, 2016

Despre procedura de acordare a autorizațiilor de cercetare arheologică

 

După cum vă este cunoscut, orice cercetare arheologică necesară avizării/descărcării de sarcină arheologică în cadrul unor lucrări de investiții presupune obținerea unei autorizații de cercetare, emisă de Ministerul Culturii, prin departamentul său de specialitate (astăzi – Direcția Patrimoniu Cultural). Instituțiile organizatoare (muzee, institute de cercetare, universități) încheie un contract de prestări servicii cu entitățile care vor efectua investiția (autorități publice locale, investitori privați, alte instituții de stat sau private), urmând regulie Codului Civil. Acest contract de prestări servicii stabilește clar în fiecare caz termene de execuție ale acestor cercetări, pentru ca investitorul să își poată desfășura și planifica activitățile în mod corect și eficient din punct de vedere economic.

Acesta este unul dintre argumentele pentru care, în cazul cercetărilor arheologice contractuale (diagnostic arheologic, supraveghere arheologică, cercetare arheologică preventivă) respectarea procedurii de acordare a autorizațiilor de cercetare este extrem de importantă, orice întârziere/amânare/interpretare a legii în defavoarea solicitantului, putând avea consecințe financiare grave.

Procedura de acordare a autorizațiilor pentru cercetarea arheologică este detaliată în două ordine de ministru, ambele publicate în Monitorul Oficial (OMCPN 2562/2010 publicat în Monitorul Oficial nr. 768 din 17.11.2010 și OMCPN 2178/2011 publicat în Monitorul Oficial nr. 304 din 03.05.2011), cel de-al doilea completându-l pe primul mai ales în cazul procedurii de urmat pentru proiectele de infrastructură de interes național.

Astfel, articolele 11, 12 și 13 ale Anexei OMCPN 2562/2010, detaliază conținutul dosarului necesar pentru obținerea autorizațiilor de cercetare arheologică preventivă, supraveghere arheologică și diagnostic arheologic. Este de remarcat că pentru ultimele două tipuri de autorizații nu se solicită un proiect de cercetare.

Articolul 6, alin. (3) specifică în mod clar faptul că cele 3 tipuri de autorizații menționate mai sus se emit direct de către direcția de specialitate din Ministerul Culturii, iar coroborat cu art. 6, alin. (1) se poate interpreta că nu este necesară consultarea Comsiei Naționale de Arheologie. Aceeași concluzie se desprinde și din art. 17, alin (1), prin care numai direcția de specialitate verifică dosarul și aprobă sau respinge autorizația de cercetare.

În ceea ce privește termenele de eliberare a autorizațiilor, conform art. 17, alin. (1), dosarul complet se analizează în termen de maxim 30 de zile calendaristice de la depunere și se emite sau se respinge autorizația, iar conform art. 16 (2), orice completări necesare sunt cerute în maxim 15 zile de la depunere. Aceste termene generale sunt completate prin OMCPN 2178/2011 și astfel prin art. I, alin. 7, art. 17, alin (1) din precedentul ordin se modifică pentru autorizațiile necesare proiectelor de infrastructură de transport de interes național, termenul de eliberare a autorizațiilor fiind de 5 zile lucrătoare de la depunerea cererii.

Cu privire la modalitatea de depunere a cererilor de autorizație și a celorlalte documente necesare, OMCPN 2562/2010 prevede depunerea acestora în original la Ministerul Culturii, iar în cazuri de urgență (iminența distrugerii patrimoniului), documentele se pot trimite și prin e-mail, urmând să fie depuse și în original în termen de 5 zile (art. 3 și 4). OMCPN 2178/2011 aduce din nou modificări pentru cercetările ocazionate de proiectele de infrastructură, menționând clar la art. I, alin. 3, 4 și 5, că se pot depune în format electronic doar cererile de autorizație, restul dosarului urmând a fi completat în termen de 15 zile.

Această procedură, deși perfectibilă, prin instituirea unor termene stricte și a unor atribuții clare în emiterea autorizațiilor de cercetare, facilitează totuși desfășurarea în condiții corecte a cercetărilor arheologice contractuale, deoarece la semnarea contractului instituția organizatoare a cercetării poate să își calculeze realist termenele de intrare în teren fără a întârzia termenele de execuție a investiției respective.

Începând din toamna anului 2015, această procedură nu mai este aplicată de către departamentul de specialitate din Ministerul Culturii, toate cererile de autorizații de cercetare preventivă, supraveghere arheologică și diagnostic arheologic fiind emise după analiza în Comisia Națională de Arheologie (ordinea de zi pentru o parte din ședințe este disponibilă la http://cultura.ro/page/239). Trecând peste faptul că – poate – Comisia Națională de Arheologie are atribuții cu mult mai importante (conform OG 43/2000, art. 16) ca aprobarea unei banale evaluări de teren pentru construirea unei anexe gospodărești sau a unei supravegheri arheologice pentru un branșament de gaz, această situație duce la întârzieri inadmisibile în demararea cercetărilor arheologice contractuale (sunt cazuri în care autorizațiile au fost emise la mai mult de 60 de zile de la depunere), la conflicte cu investitorii, iar în ultimă instanță arheologii au de ales între a încălca cu bună știință legea demarând cercetări neautorizate sau a risca rezilierea contractelor sau distrugeri de patrimoniu efectuate de investitori care la rândul lor pierd finanțări și contracte. Comisia Națională de Arheologie are o singură ședință pe lună și uneori – dar nu întotdeauna – s-a mai întrunit Biroul Comisiei o dată la două săptămâni.

Ținând cont că de la hotărârea Comisiei până la emiterea și semnarea autorizației trece în medie o săptămână, apoi aceasta este trimisă prin poștă către instituția organizatoare și direcția județeană de cultură – trecând din nou cel puțin 4-5 zile și necomunicându-se telefonic sau prin e-mail de către departamentul de specialitate numărul autorizației sau măcar faptul că a fost aprobată/respinsă solicitarea, chiar în cazul fericit în care pentru o lucrare de infrastructură s-ar semna un contract înainte cu 2 zile de ședința Comisiei, iar cererea de autorizație ar fi depusă înainte cu o zi, tot durează cel puțin 10 zile până când instituția organizatoare a cercetării poate demara lucrarea, ceea ce înseamnă dublul termenului legal!

Cât privește modalitatea de depunere a cererilor de autorizație și a dosarelor aferente, într-o adresă din vara anului 2014, directorul de atunci al departamentului de specialitate, fără a ține seama de prevederile celor două ordine de ministru ce instituie procedura de acordare a autorizațiilor, impune ca pentru toate cererile – inclusiv cele privind proiectele de infrastructură sau cele urgente din cauza distrugerilor de patrimoniu – dosarele complete să fie depuse în original la Ministerul Culturii, cererile să nu mai fie trimise scanate pe e-mail, iar fiecare arheolog solicitant să depună cererile și în baza de date pentru administrarea cercetărilor arheologice (ACERA) – procedeu care nu are o susținere legală, numărul autorizației și/sau aprobarea ei nu vor mai fi comunicate prin e-mail sau telefonic ci se va aștepta primirea documentului oficial prin poștă . Această “procedură” se păstrează și astăzi deși generează și ea alte întârzieri, trimiterea și primirea documentelor durează în medie o săptămână sau mai mult, sistemul on-line uneori nu funcționează, nu are un manual de utilizare coerent și apar diverse erori la introducere etc.

Justificarea abandonării procedurii instituite prin OMCPN 2562/2010 și 2178/2011, ar fi, în opinia funcționarilor departamentului de specialitate (transmisă verbal, dar cunoscută în mediul arheologilor) că se iau în considerarare și se respectă întocmai în cazul autorizării doar OG 43/2000 cu completările și modificările ulterioare și OMCC 2071/2000 – Regulamentul săpăturilor arheologice din România (nepublicat în Monitorul Oficial) și anume:

  • 2, alin. (6) din OG 43/2000 menționează că toate etapele cercetării arheologice (iar aici se interpretează că este vorba și de diagnostic, supraveghere și cercetare preventivă) se realizează pe baza unui proiect aprobat de Comisia Națională de Arheologie
  • Cap I, art. 2 din OMCC 2071/2000 instituie obligativitatea existenței unei autorizații în cazul săpăturilor arheologice, autorizație emisă în baza avizului Comisiei Naționale de Arheologie.

Trecând peste faptul că ultimele modificări la OG 43/2000 au fost făcute acum mai bine de 10 ani iar Regulamentul săpăturilor arheologice din România a fost instituit acum 16 ani, deci într-o perioadă în care cercetarea contractuală era abia la început, iar între timp implicarea arheologiei în activitățile economice este mult mai importantă, chiar și OMCC 2071/2000 menționează că autorizațiile pentru “săpăturile de salvare , se eliberează cu avizul biroului Comisiei Naționale de Arheologie, în maximum 5 zile de la înregistrare, iar autorizația putea fi comunicată telefonic sau prin fax! (cap. I, art. 4)

Deci ceea ce a fost posibil acum 16 ani, în contextul în care existau maxim 20 de contracte de cercetare, astăzi, când există mai mult de 1000 pe an, este imposibil, din cauza interpretării a două articole de lege, neținându-se seama că tocmai Procedura de acordare a autorizațiilor de cercetare arheologică, instituită acum 6 ani și modificată acum 5 ani, detaliază modul de emitere a acestor documente, eliminând posibilele interpretări și facilitează obținerea autorizațiilor în timp rezonabil pentru realizarea oricărei investiții.

În concluzie, considerând abuzivă interpretarea după care Comisia Națională de Arheologie analizează toate dosarele referitoare la cercetările arheologice contractuale, ținând cont de faptul că plenul și biroul se întrunesc o dată la două săptămâni sau mai rar, iar din cauza volumului mare de cereri această analiză este una pur formală, că pentru cererile de supraveghere arheologică sau diagnostic arheologic nu există în Procedura legală obligativitatea depunerii unui proiect de cercetare (și că sunt încălcate prevederile OMCPN 2562/2010 și 2178/2011 care detaliază OG 43/2000, fără a o contrazice), constatând că întârzierea emiterii autorizațiilor aduce prejudicii financiare proiectelor de investiție din România, vă solicităm:

  • Revenirea imediată la respectarea procedurii de emitere a autorizațiilor de cercetare arheologică, așa cum este ea aprobată prin OMCPN 2562/2010 și 2178/2011, respectându-se mai ales termenele de emitere pentru autorizații și modalitatea de transmitere a cererilor cât și a aprobării acestora.
  • În cazul în care se păstrează interpretarea dată art. 2, alin. (6) din OG 43/2000, întrunirea biroului Comsiei Naționale de Arheologie cel puțin o dată pe săptămână, pentru a se putea respecta termenele de emitere a autorizațiilor de cercetare preventivă, supraveghere arheologică și diagnostic arheologic necesare realizării proiectelor de infrastructură de interes național.
  • Punerea în dezbatere publică, în cel mai scurt timp, a unor modificări la Procedura de emitere a autorizațiilor de cercetare care să vizeze: scurtarea termenelor de emitere a autorizațiilor pentru toate tipurile de cercetări contractuale, simplificarea conținutului dosarelor, mai ales în cazul în care se solicită autorizații în continuarea altor lucrări sau autorizații pe mai multe situri arheologice din același proiect de investiție, simplificarea modalităților de depunere (de exemplu actele să fie trimise scanate doar prin e-mail) și modalităților de comunicare a aprobării/respingerii cererii.

 

Reclame

Lasă un comentariu