Atestarea Arheologică Profesională în România (dezbatere)

Preambul

Acest text este un „concept” care se supune dezbaterii publice. El trebuie să conţină reglementări generale, acceptate prin consensul majorităţii arheologilor din România, fără ingerinţa, presiunea ori dorinţa vreunei instituţii, indiferent cât de legată de arheologie s-ar socoti ea a fi. Aici este vorba strict despre statutul individual al arheologilor, nu de raporturile lor cu instituţiile care îi angajează, îi plătesc sau îi manipulează. El se fereşte în a pune în discuţie problemele de salarizare ori pe cele ale arheologiei de contract. Acestea sunt importante, dar subsidiare ca importanţă în raport cu cele ce urmează.

Practicarea profesiunii de arheolog nu are vreo legătură cu parcursul „academic”. De asemenea el nu are nici un fel de legătură cu regimul săpăturilor arheologice.

Ce defineşte un arheolog?

1.Pregătirea obţinută dintr-o instituţie de învăţământ acreditată. Se propune candidatura de arheolog doar pentru licenţiatul în istorie, istorie-arheologie, arheologie, eventual istoria artei. Pentru cei care sunt licenţiaţi anterior „sistemului Bologna” ar fi suficientă doar diploma de licenţă. Pentru studenţii disciplinelor enumerate şi absolvenţii cu trei ani de facultate, nu se poate accepta decât calificativul de asistent-arheolog, echivalat cu tehnician de teren.

2. Arheologia este o meserie strict legată de istorie. Din acest motiv, aşa precum nici un istoric nu poate dobândi competenţe profesionale în alte domenii, fără studii anume, nici alţi specialişti nu o pot dobândi pentru arheologie. Aceasta priveşte pe biologi, arhitecţi, geologi etc. care participă pe şantiere arheologice. Ei trebuie să-şi obţină propriile acreditări, din domeniul lor strict profesional. În lipsa studiilor de istorie, arheologii le pot recunoaşte cel mult competenţa de asistenţi-arheologi.

3. Practicarea profesiunii cu toate cunoştiinţele, detaliile, tehnicile şi obligaţiile sale.

Cum se recunoaşte un arheolog?

1. Profesionistul care este capabil să întocmească, cu toată rigoarea, un desen  de profil şi de plan de secţiune (în variante grafice sau digitale), însoţită de textul interpretării stratigrafice şi istorice.

2. Profesionistul care este capabil să producă descrierea generală şi de detaliu al unui artefact arheologic (scos din pământ ori prezent deja într-un depozit de instituţie), însoţit de imaginile de verificare (în variante grafice, digitale, fotografice).

3. Profesionistul care cunoaşte legislaţia românească a domeniului.

Cum se poate atesta un arheolog?

1. Se recunoaşte un profesionist începător candidatul care furnizează dovezi multiple (minim cinci) ale întocmirii unor documentelor arheologice (plan, profil, descriere de artefact), semnate pentru autentificare de unul sau mai mulţi arheologi seniori (plan, profil) şi de către un „expert” al domeniului (artefact). Aceste piese de atestare pot fi doar manuscrise. Acestea constituie „dosarul personal” de atestare şi, mai ales, de recunoaştere a pregătirii sale. Este obligatoriu nevoie ca dovezile de compentenţă profesională să fie adunate de la şantiere arheologice diferite, fără ca acestea să fie conduse de către una şi aceeaşi personală. Ele pot fi obţinute deja pe parcursul anilor de studenţie. Nici un student nu poate aspira la recunoaşterea calităţii de arheolog profesionist, doar cu „dosarul”, fără încheierea studiilor. Calitatea de student şi de profesionist sunt antinomice.

2. Un arheolog începător are dreptul de a participa ca membru în colectivul unei săpături de salvare sau sistematice şi poate deţine responsabilitatea unor lucrări de supraveghere arheologică – de dimensiuni mici sau medii şi responsabilitatea unor evaluări de teren – de dimensiuni mici sau medii.

3. Un arheolog de nivel mediu (specialist) se recunoaşte în urma publicării succesive a unor documente arheologice (obligatoriu şi sub nume propriu, nu asociat ori în grup) şi ca urmare a unor experienţe de pe cel puţin trei şantiere diferite. Cifra minimă pentru publicaţii este de cinci studii sau articole (indiferent de loc, de la publicaţii pe hârtie, până la net). El este capabil să deţină roluri manageriale la o săpătură de dimensiuni mici şi medii. Specialistul este orientat deja pe un anume segment de arheologie (preistorică, dacică, romană, migraţii, ev mediu, epoca premodernă). Arheologul de nivel mediu trebuie să se orienteze pentru a fi atestat pe maximum două perioade istorice învecinate.

Drepturile sale sunt acelea de a conduce săpături de salvare de dimensiuni mici şi medii, a conduce supravegheri arheologice şi evaluări de teren de orice dimensiuni.

4. Arheologul expert este cel care posedă un volum publicat în domeniu, strict pe teme arheologice ori cu pondere majoră de arheologie, în care se regăsesc toate abilităţile de publicare, manevrare şi interpretare a documentelor arheologice. Expertul are capacitatea de a conduce un şantier de obiectiv, la orice scară de mărime. Expertul poate deţine competenţe pe maximum două perioade istorice învecinate. Ele trebuie precizate cu acurateţe şi respectate. În celelalte compartimente cronologice, calitatea sa nu funcţionează şi nu se recunoaşte ca atare.

5. Participarea pe şantiere este socotită irelevantă pentru acumularea de punctaje, atât timp cât ea nu se susţine cu documente probatorii pentru aceasta (desene şi descrieri atestate după pct. 1, publicaţii). Doctoratul nu este relevant atât timp cât nu conţine exigenţele profesionale tipice pentru un arheolog.

6. Comunitatea de breaslă (după principii sindicale) poate solicita ori pune în funcţie o grilă de reatestare, în virtutea căreia, după caz, să confirme ori să infirme calităţile obţinute până în prezent prin decizia administraţiei de stat. Comisia Naţională de Arheologie, ca reprezentantă a administraţiei de stat, nu are competenţe în evaluarea arheologilor. Negarea acestui rol provine atât din componenţa sa accidentală şi heteroclită, cât şi din lipsa oricărei preocupări pentru reglementarea statutului profesional al arheologilor.

7. Reevaluarea trebuie să fie atât de transparentă şi periodică (3 ani?), încât orice profesionist să poată dobândi posibilitatea de verificare şi, în acelaşi timp, să obţină recunoaşterea din partea confraţilor de breaslă. Se propune instituirea siglei de „A(testare) A(rheologică) P(rofesională)”, cu gradele AAP 1, AAP 2, AAP 3 care se acordă arheologilor. Aceasta va începe din anul curent (2009), pe baza listei Registrului arheologilor gestionată de către MCCPN. Reatestarea nu este o chestiune de opţiune individuală, ci aparţine întregii colectivităţi arheologice. Ca urmare, ea se va face indiferent dacă ea este sau nu respinsă de către o parte din practicanţii arheologiei în România. Calificativele ei sunt orientative pentru cei interesaţi şi urmăresc o ierharhie reală de valori.

8. Competenţa profesională se poate stabili printr-o pagină întreţinută concomitent de⁄pe mai multe pagini web (specializate pe domenii de activitate arheologică: preistorie, antichitate, migraţii, ev mediu şi perioadă premodernă), care să găzduiască „dosarele” pentru AAP 1, CV-urile pentru AAP 2 şi AAP 3. Punctajele se acordă de către toţi ceilalţi arheologi, cu calificative AAP 2 şi AAP 3, pentru AAP 1. În cazul celorlalte categorii (AAP 2 şi AAP 3), punctajele pot fi adunate doar de la arheologi competenţi în domeniul de activitate specific (ex.: un preistoricean nu poate atesta un medievist), de acelaşi grad ori superior în grad profesional. Un arheolog AAP 2, are dreptul să puncteze un AAP 3 din domeniul său de specific.

9. Criticile deschise, formulate în recenzii ori alte lucrări ştiinţifice, la adresa competenţei profesionale se punctează de asemenea, însoţind calificările generale. La un număr exagerat, ele pot conduce la degradarea calificativului profesional. Cu alte cuvinte, gradul de atestare profesională nu este viager, ci se întreţine permanent, prin activitate.

Grilă de reatestare a arheologilor (criterii AAP)

(generală; preistoricieni – epoca dacică; epoca dacică – epoca romană; etc.)

Nr.

Numele

Studii absolvite

Domeniul de competenţă

Dosar de atestare[1]

Aprecieri[2]

Critici[3]

Grad

AAP


[1] Se face trimitere la locul în care dosarul este publicat pe net.

[2] Specificaţia cu numele atestatorilor, gradul de compentenţă şi textele de apreciere.

[3] Săpături neraportate, rapoarte respinse, calitatea îndoielnică a publicaţiilor, depăşirea domeniilor de competenţă asumate (cele două perioade istorice învecinate), recenzii, observaţii negative formulate clar şi semnate la fel.

Reclame

13 comentarii »

  1. romanianarchaeology said

    Adrian Andrei Rusu spus
    25/09/2009 @ 12:43 PM ·

    Este nevoie de acest lucru (pe linga altele!), pentru a mentine standardele lumii arheologice romanesti. TREBUIE sa existe o ordine care sa porneasca de la noi, nu implantata din afara. La aceasta ora institutiile statului sunt clatinate de urgenta nevoi de a face economii. Daca va fi mai bine ori mai rau, se va vedea. Dar, de ce sa asteptam ca SA NI SE FACA ordine?
    Sunt convins ca se vor gasi numerosi dintre cei care vor fi revoltati la simpla idee aici expusa ori altii care nu o vor baga in seama. Revoltatii sunt cei care si-au cladit carierele dubios, iar indiferentii vor astepta, cum o fac mereu, sa fie tiriti de val. Ambele categorii vor trebuie sa se alinieze opiniei generale.
    Oricum, trebuie sa ne obisnuim ca avem si altele de reglementat. Iar daca aceste propuneri au iesit, se cheama ca vor apare si altele.

    Catalin Bem spus
    25/09/2009 @ 5:54 PM

    ce legatura are epoca dacica cu neoliticul, ca “perioade invecinate”?

    romanianarchaeology spus
    25/09/2009 @ 7:01 PM
    ·

    Cred că era vorba doar de un exemplu…
    Putem însă să detaliem mai mult aspectul acesta – care să fie exact “specializările” şi dacă nu cumva specializarea de “preistorician” nu este prea vastă…
    Dacă doreşti, rugămintea mea este de a propune o listă completă de specializări (oricum va trebui să avem şi aşa ceva în textul final)

    romanianarchaeology spus
    25/09/2009 @ 5:08 PM ·

    Răspuns pt. dl. Eugen S. Teodor – postarea de pe http://mnir-samizdat.blogspot.com/

    În primul rând mulţumesc pentru popularizarea dezbaterii noastre şi pentru prima opinie exprimată în discuţie.
    Cât priveşte observaţiile dvs, vreau să aduc următoarele precizări:
    – atestarea iniţială propusă astăzi (şi care sper că îşi va îmbunătăţi substanţial criteriile prin dezbatere) nu se va face pt activitatea din ultimii 3 ani ci pe toata activitatea profesională.
    – “reatestarea” se referă la ceea ce scrie în punctul 9 – consider şi eu că gradul de atestare nu poate să fie viager, în cazul în care dorim să ne demonstrăm profesionalismul. Astăzi, în actualul Registru al Arheologilor obţinerea unui grad de atestare este permanenta – avem arheologi experţi sau specialişti care nu au mai fost de 10 ani pe un şantier arheologic, dar care oricând pot ridica pretenţii spre a conduce unul, în timp ce tinerii care au terminat facultatea post 2004 sunt încă în categoria debutanţi deşi au deja zeci de şantiere de salvare, zeci de rapoarte semnate etc.
    – nu cred că o reatestare sau o verificare o data la 3 ani ar însemna reluarea tuturor procedurilor. Ar fi vorba doar de cuantificarea activităţii respectivei persoane în ultimii 3 ani – şantiere arheologice, publicaţii, rapoarte de descărcare etc, pentru a-şi putea menţine calitatea obţinută după noua procedură.

    Dar totul rămâne în continuare de discutat….

    romanianarchaeology spus
    25/09/2009 @ 8:16 PM

    Opinia d-lui Marin Cârciumaru – publicată aici cu acordul persoanei căreia i-a fost trimisă pe e-mail (am anunţat deja că vom face publice toate opiniile asupra textului propus) (am eliminat toate referirile la destinatarul mesajului la cererea acestuia )

    “Sunt obligat să încep comentariul meu la intenţiile [publicate aici], cu observaţia că sunteţi într-o mare eroare conceptuală, care dovedeşte că nu aveţi habar de ceea ce înseamnă arheologia actuală, de conceptul de interdisciplinaritate.[ ……..] Cercetarea paleoliticului este prin metodele de cercetare eminamente subordonată geologiei, prin metodele de investigare în general ştiinţelor naturii, astfel că istoriei îi rămâne o componentă doar legată de consecinţe şi chiar mai puţin de interpretare. Este păcat că nu ştiţi că toţi mari paleoliticieni nu au fost istorici şi cu atât mai mult este regretabil că poate cel mai cunoscut dintre ei aparţine Scolii Clujene […………]. Iertare, am uitat este vorba de Marton Roska. El este secondat de N. Moroşan, C.S.Nicolăescu-Plopşor, iar dacă îmi este permis, trebuie să vă spun că şi eu cu modestele mele contribuţii aparţin aceleiaşi specializări. Aceasta nu m-a împiedicat ca opera mea să fie eminamente arheologică. Mai mult, vă anunţ cu regret pentru concepţiile [exprimate aici] că tot opera m-a recomandat să conduc de mulţi ani doctorate în preistorie şi chiar să ofer arheologiei româneşti specialişti recunoscuţi.

    În aceste condiţii, îmi pare rău că nu pot să mă alătur demersului [publicat], ba din contră să îi fac contra-reclamă, atâta vreme cât nu vă revizuiţi concepţiile în acord cu cercetarea arheologică autentică, specifică tuturor şcolilor europene care se respectă.

    Prof.univ.dr.Marin Cârciumaru

    Director Şcoala Doctorală a Universităţii Valahia din Târgovişte”

    romanianarchaeology spus
    25/09/2009 @ 8:41 PM

    Referitor la opinia domnului Marin Cârciumaru:
    – textul publicat aici este doar o PROPUNERE. Autorii lui nu consideră că au găsit cele mai bune soluţii şi nici că sunt deasupra greşelii. De aceea am propus acest text spre dezbatere. Este doar un punct de pornire… Importantă este încercarea de auto-reglementare a câmpului nostru (aşa cum spun de 2 luni pe acest blog). Dacă va fi să ajungem la o finalitate cu acest text, în final va conta părerea majorităţii. Deocamdată discutăm.
    – dacă doriţi puteţi face observaţii punctuale în ceea ce priveşte textul propus şi mai ales, alte propuneri. Înteleg că opinia dvs este ca, cel puţin pentru preistorie, să fie atestaţi şi cei din alte domenii, nu doar strict cei cu studii de arheologie. Poate că trebuie să ne gândim împreună cum să detaliem acest aspect.

    Prof.univ.dr. Marin Carciumaru spus
    25/09/2009 @ 8:35 PM

    Sunt obligat să încep comentariul meu la propunerea privind Atestarea Arheologică Profesională în România, cu observaţia că cei care au propus criterile respective se află într-o mare eroare conceptuală, care dovedeşte că nu sunt ancoraţi în niciun fel la realităţile arheologiei actuale, la conceptul de interdisciplinaritate etc. Este evident că cei invocaţi nu sunt specialişti în arheologie preistorică şi cu atât mai mult în cea a paleoliticului. Cercetarea paleoliticului este prin metodele de cercetare eminamente subordonată geologiei, prin metodele de investigare în general ştiinţelor naturii, astfel că istoriei îi rămâne o componentă doar legată de consecinţe şi chiar mai puţin de interpretare. Este păcat că nu se cunoaşte faptul că toţi mari paleoliticieni nu au fost istorici, ci aparţin geologiei şi geografiei (Marton Roska, N.N. Moroşan, C.S.Nicolăescu-Plopşor etc.). Eu însumi aparţin acestor domenii, ceea ce nu m-a împiedicat ca opera mea să fie eminamente arheologică. Mai mult, vă anunţ cu regret pentru criteriile restrictive propuse, că tot opera m-a recomandat să conduc de mulţi ani doctorate în preistorie şi chiar să ofer arheologiei româneşti specialişti recunoscuţi.
    Dacă ar fi să ne îndreptăm privirea spre arheologia din Europa, ai să zicem cea franceză, vom găsi exeple extrem de revelatoare de arheologi celebri care aparţin şi perioadelor trecute, dar mai ales timpurilor recente de arheologi emblematici pentru şcoala franceză.
    În aceste condiţii, îmi pare rău că nu pot să mă alătur demersului propus, ba din contră să îi fac contra-reclamă, atâta vreme cât nu vor fi revizuite criterile propuse în acord cu cercetarea arheologică autentică, specifică tuturor şcolilor europene care se respectă.

    Prof.univ.dr.Marin Cârciumaru

    Director Şcoala Doctorală a Universităţii Valahia din Târgovişte

    romanianarchaeology spus
    25/09/2009 @ 8:58 PM

    Domnule Cârciumaru,
    Aşa cum am spus şi în comentariul anterior, criteriile acestea sunt puse în dezbatere tocmai pentru a fi completate/modificate/revizuite…
    Pentru preistorie să zicem, puteţi să ne propuneţi dvs o listă cu specializările care ar putea fi atestate şi echivalate cu studiile strict de istorie şi arheologie? Cum anume s-ar putea realiza această echivalare? Care este părerea dvs asupra competenţelor exacte pe care ar trebui să le demonstreze un arheolog începător provenit dintr-o altă specializare? Sunt suficiente criteriile menţionate în text ?

    Adrian Andrei Rusu spus
    25/09/2009 @ 8:40 PM

    D-l Circiumaru se simte lezat pentru ca dumnealui NU ESTE ISTORIC. In loc sa se desolidarizeze punctal, propunind solutii alternative, prefera sa nege orice tip de demers. Este dreptul sau, pe care nu am de gind sa-l contest.
    Inteleg ca supararea porneste de la paragrafe anume. Sub pretextul “interdiscilinaritatii”, va trebui sa-i numim “arheologi” pe chimisti, fizicieni, aviatori, fotografi etc.?
    Nu stiu insa daca va obtine solidarizarea colegilor nostri, atunci cind ar dori ca, doar pentru paleolitic, sa ateste drept “arheologi”, geologi ori (poate) biologi.
    Numele pe care le invoca din scoala romaneasca apartin trecutului, din care mai pot fi citate exemple. Sa-l invederez doar pe Constantin Daicoviciu care era clasicist si arheolog la nivelul epocii sale (adică unul foarte prost, la nivelul exigentelor contemporane). De aici pana la “scoala de Cluj” ori alta, este o distanta, care, din nou, este absolut irelevanta. Personal, nu revendic mare lucru din aceeasi zisa scoala si nici nu as pricepe in ce masura oricare scoala mi-ar putea particulariza statutul profesional, confruntat cu cel al unui coleg de la Suceva ori Turnu Severin. Se invata tinutul spaclului altfel in punctele desemnate? Un mormint se deseneaza altfel la Constanta, decit la Satu Mare?
    Aveti alte probleme cu textul postat? OK, nu este perfect! Dar propuneti formulari noi, agreabile, corecte, complete, altfel nu construim nimic si totul va deveni o alta sueta care ne “distreaza” citeva zile.

    Prof.univ.dr. Marin Carciumaru spus
    25/09/2009 @ 11:05 PM

    Pentru a fi concis: competenţele nu sunt date de facultatea pe care ai terminat-o decât poate pentru arheologii debutanţi. În rest că este importantă competenţa, experienţa, rezultatele materializate într-o operă recunoscută internaţional.
    În rest, vă stau la dispoziţie cu exemple nenumărate de mari personalitaţi ale arheologiei europene care la origine sunt medici, azi cei mai mari tehno-tipologi ai industriei litice preistorice, despre care nu vorbeşte nimeni că în România nu avem decât câţiva specialişti autentici, mulţi formaţi la Târgovişte de un geolog devenit între timp, cu voia sau fără voia unora, arheolog, geologi, informaticieni etc. Dacă tot vrem sa fim europeni, ai să ne uităm ce înseamnă în Uniunea europeană Învăţarea continuă, Competenţe obţinute prin forme ulterioare unei facultăţi de orice fel, evident cu condiţia unei selecţii reale etc.
    Dacă sunt puţin supărat, se datoreşte faptului că s-a plecat, iertaţi-mi duritatea, de la amatorism, de la necunoaşterea faptului că arheolog nu mai înseamnă să scoată artefactul din pământ, ci un demers interdisciplinar realizat în mod obligatoriu în echipă.
    Pe de altă parte, nu cred că aceste aspecte se pot rezolva prin acest sistem de comunicare, care într-adevăr riscă să derapeze în derizoriu. Este nevoie de dezbatere printr-o participare directă (colocviu, simpozion, masă rotundă etc.). Eu totuşi vă doresc MULT SUCCES !

    romanianarchaeology spus
    27/09/2009 @ 1:16 PM

    —– Forwarded Message —-
    From: Bem Catalin
    To: dacologika-tm@yahoogroups.com
    Sent: Friday, September 25, 2009 4:45:34 PM
    Subject: [dacologika-tm] Reatestare arheologi

    Si cam cum ar putea fi punctat un arheolog care sapa cu excavatorul in incinta Cetatei Oradei pana la 8 m?
    Si daca acest lucru nu este cunoscut decat de alti 5 (cinci) arheologi?
    Si daca ei nu apartin perioadei de atestare a celui care sapa cu excavatorul?
    Si daca excavatorul vine din Italia?

    Si ce diferenta exista intre un mormant de acum 6000 de ani fata de unul de acum 600, in sensul tehnicii de sapatura?

    Si cum …?

    Catalin Bem

  2. romanianarchaeology said

    Comentariu al d-lui Vitalie Josanu, primit pe e-mail

    referitor la proiect vin cu urmatoarele observatii:
    pt. specialist: „Un arheolog de nivel mediu (specialist) se recunoaşte în urma publicării succesive a unor documente arheologice (obligatoriu şi sub nume propriu, nu asociat ori în grup) şi ca urmare a unor experienţe de pe cel puţin trei şantiere diferite”.
    Problema publicarii individuale este putin mai complicata si aceasta o stiti f. bine. Un arheolog tanar se formeaza intr-un colectiv, in cazul in care nu este trecut pe raport la „si altii”, el este trecut coautor. Un santier arheologic, este adesea o cercetare colectiva si nu stiu cat de binevenita este autoizolarea unui arheolog de colectivul de cercetare pentru a putea scrie acele cateva documente individuale. In fond, daca eu am sapat cu cutare, cutare sau cutare, este elegant, cel putin, sa ma consult cu domnia sa si sa-l trec alaturi de mine. O singura data am avut posibilitatea sa public individual un material arheologic scos dintr-o sapatura la M-rea Secu (printre altele vase de cositor stantate la Cluj) si asta pentru ca m-am ocupat singur (atat de sapatura cat si de material). Prin urmare, va trebui de vazut inca forma sub care un arheolog debutant – avand in vedere si nivelul sau de competenta profesionala – poate publica o analiza de specialitate independent de colectivul sub egida caruia a lucrat (multi invoca, de exemplu „dreptul de autor” al conducatorului de santier – si colectivului – asupra sapaturii si rezultatelor sale, problema publicarii in exclusivitate etc).
    2. Ar trebui definite si alte cateva situatii in care un arheolog atestat isi poate pierde gradul calificativ si chiar dreptul de sapatura sau suspendarea pe o perioada de n ani. Ma gandesc in primul rand la arheologii care nu si-au publicat cel putin 2-3 rapoarte de sapatura (cel putin in stadiu preliminar) si calitatea acestora (aici ar trebui stabilite cateva criterii clare). Apoi, situatia in care un arheolog este depistat ca incalca legislatia in domeniu (ex. sapatura in lipsa autorizatiei de cercetare, favorizarea braconajului arheologic, implicarea in traficul cu bunuri culturale mobile, neglijente de sapatura, folosirea neautorizata a detectoarelor de metale, neinventarierea bunurilor descoperite – problema clasarii din oficiu ar trebui lasate deocamdata avand in vedere costul de aproximativ 250 lei pt o piesa clasata – nu in ultimul rand, si foarte important, executarea de cercetari arheologice intr-un sit din alta perioada istorica decat competenta acestuia si depasirea competentelor de atestare. Ultimele doua probleme se regasesc in Regulament sapaturilor arheologice si in Codul deontologic al arheologilor si enuntate timid in OG 43/2000 dar ar cam trebui fixate mult mai clar si categoric, implicand chiar o modificare legislativa.

  3. Gabriel Balan said

    Ideea aparitiei unui nou sistem de acreditare a arheologilor este oportuna, insa consider ca propunerea de mai sus nu imbunatateste foarte mult situatia actuala a arheologilor din Romania.
    Mai intai, sa vedem cum se prezinta sistemul arheologic romanesc: conform normelor legislative, o sapatura arheologica trebuie sa fie condusa de cel putin un specialist (care sa fie prezent tot timpul pe teren), iar raportul arheologic poate fi intocmit doar de un specialist (cel putin) \ realitatea din teren o stim cu totii: multe dintre sapaturile arheologice (sistematice, preventive, supravegheri) sunt conduse in teren de debutanti. Acest lucru este un fapt obisnuit in arheologia romaneasca, cu stiinta si cu acordul multor membri din Comisia Nationala de Arheologie. Situatia este asemanatoare in cazul obligativitatii ca un santier arheologic sa fie condus de un expert, care de multe ori se afla pe santier doar cu numele, adevaratii arheologi fiind specialisti si/sau debutanti.

    Concluzii
    1. legislatia nu se respecta
    2. actualul sistem nu este viabil.

    Nu exclud nici varianta propusa aici (desi mi se pare ca arheologia nu se reduce doar la alcatuirea unu profil si unui plan de sapatura / si interpretarea lui – vezi modul in care se stabileste daca un arheolog este capabil sa fie debutant in propunerea de mai sus). Dar cred ca ar trebui sa ajungem la o ierarhizare a arheologilor in functie de necesitatile actuale ale arheologiei din Romania:

    1. conditiile actuale pentru a deveni ARHEOLOG DEBUTANT mi se par destul de rezonabile (cel putin studii de masterat) / in momentul in care se inscrie in registru, un viitor arheolog debutant trebuie sa aiba doua recomandari – din partea unui expert in arheologie si din partea unui membru din comisie (aici mi se pare destul de deplasata aceasta conditie – si daca a fost pe santiere in care nu era unul dintre cei 21 de membri ai Comisiei Nationale de Arheologie inseamna ca nu are acest drept?) / in locul acestor doua recomandari, mi se pare mult mai normal sa se depuna la dosar recomandari din partea unor arheologi cu care candidatul a participat pe santiere arheologice.

    2. Statutul de DEBUTANT trebuie sa expire dupa o anumita perioada de activitate (exemplul cel mai bun este in cadrul institutiilor in care lucram cu totii – un muzeograf trece de la statutul de debutant dupa o perioada de 6 luni sau 1 an) – prezenta pe mai multe santiere arheologice in aceasta perioada, sub indrumarea unor arheologi mai experimentati, este obligatorie.

    3. se junge la statutul de ARHEOLOG (simplu) – acesta ii da dreptul titularului sa lucreze pe santiere sub indrumarea unui arheolog specialist, dar poate sa conduca un santier si de unul singur in teren (asa cum se intampla in multe cazuri in acest moment, unde santiere sunt conduse de debutanti).

    4. accederea la statutul de ARHEOLOG SPECIALIST, dupa parerea mea, este cea mai importanta – arheologul (care si-a demonstrat aptitudinile pe teren) trebuie sa demonstreze si in „scris „ – numarul articolelor nu este atat de important in acest caz, in opinia mea – arheologul trebuie sa demonstreze ca este in stare sa publice o sapatura arheologica (in special, o sapatura la care a participat) si sa fie in stare sa publice un studiu de specialitate / dupa cum am zis, numarul nu prea conteaza – pot sa fie 5, pot sa fie 7, mai multe sau mai putine / partea cea mai grea a acestui sistem este cine si cum decide daca un arheolog a scris articole si studii de calitate, care sa nu fie simple compilatii sau banalitati / un criteriu ar fi calificativul pe care il are revista in care au fost scrise articolele si studiile, ma gandesc.

    5. in momentul in care arheologul demonstreaza ca poate sa conduca un santier si publica articole si studii de specialitate, acesta ajunge la stadiul de SPECIALIST – in opinia mea, in acest punct al carierei, arheologul a demonstrat ca poate sa conduca orice fel de santier, in orice fel de conditii – propunerea mea este ca specialistii sa poata sa conduca santiere arheologice sistematice sau preventive (ceea ce de fapt se si intampla in acest moment). Cu totii stim ca este o normalitate ca specialistii sa isi conduca santierele (nu vad de ce ar trebui sa fie supervizati de experti).

    6. titlul de ARHEOLOG EXPERT sa se acorde seniorilor arheologiei romanesti, care sa fie mai mult un titlu onorific (sa dispara conditia obligatorie pentru ca un santier sa fie condus de un expert).

  4. adrian andrei rusu said

    As dori sa stiu daca exista arheologi MULTUMITI de stare profesiunii lor.
    Ca istorici, ar trebui sa stie ca notiunea de „turma” este specifica grupurilor biologice amorfe, cu forme de comunicare primitive, care au, in cel mai bun caz, ciobani, in cel mai rau, pradatori care le inconjoara pentru a mulge ori hartanii cite una din margine.
    Mai rar pot sa vad vreo comunitate atit de autodistructiva cum este cea a romanilor; atit de bine educata in non-combat si mersul in sir la macelarie.
    Ce este important oare important pentru arheologi? A sta la soare verile? A scurma in pamint? A lua un salariu de pseudo-şomer? In asteptarea unui post de sefulet care sa fie catarat pe umeri de arheologi mai tineri si mai prapaditi?

  5. Josanu Vitalie said

    consider, de asemenea, ca ar trebui introdusa o noua categorie: ceva de genul arheolog pasiv. Este vorba despre arheologii care au fost atestati dar din diverse motive, o anumita perioada, nu au mai participat pe un santier arheologic. Acestia pot redeveni activi si se pot reintegra vechii categorii active din care facea parte. Intereseaza o asemenea categorie din punct de vedere juridic. Este vorba despre posibilitatea de constatare – cu valoare probatorie – pe teren a unor interventii neautorizate, distrugeri in siturile arheologice. In prezent, la nivelul fiecarui judet activeaza politisti de patrimoniu, unii dintre ei arheologi. Parte dintre acestia nu mai au posibilitatea de a participa pe un santier arheologic dar se intalnesc frecvent cu situatii de genul acelora descrise mai sus. Cineva ar trebui sa constate asemenea interventii iar aceste constatari sa poata fi luate in seama de instanta.
    Avand in vedere ca nu avem, in fapt, prea multa lume dispusa sa se implice in vederea aplicarii cu fermitate a legii (arheologi experti mi-au marturisit adesea „eu nu pot trimite oameni la puscarie”, desi li se cerea doar o expertiza!), este nevoie de a largi sfera agentilor constatatori.
    In situatia unor amenzi aplicate pentru nerespectarea conditiilor avizului DCCPCN referitor la descarcarea de sarcina arheologica, avocatii contestatarilor au invocat ca nu s-au descoperit vestigii arheologice, ca agentul constatator nu are de unde sti asemea amanunte. Este un gen de argumente avocatesti foarte frecvent si prin care unii „pe care ii doare in cot de trecutul nostru” adeseori scapa nesanctionati si sfideaza din nou printr-o alta fapta similara. Faptul ca sunt atestat in Registrul Arheologilor mi-a dat posibilitatea sa-i anihilez toata argumentatia si sa demonstrez ca – dimpotriva – avocatul cat si contestatorul nu aveau competenta de a distinge eventualele vestigii arheologice din santier. Asemenea capacitate revine unui arheolog atestat, recunoscut de MCCPN. Spre deosebire de contravenient, eu sunt inscris in Registrul Arheologilor, fapt care da un credit mai mare in calitatea de agent constatator pe care o am.
    Prin urmare, fiind doar unul dintre exemple, rog sa aveti in vedere cu totii si valoarea juridica – practica – a acestor atestari, posibilitatea de a efectua expertize, constatari. Ar trebui sa ne implicam nu doar in cercetarea siturilor, ci mai ales in salvarea lor, ceea ce ne impune o redefinire care sa ne confere un rol mult mai activ in actul de justitie (altfel, un avocat care a citit legea de doua ori, este singurul stapan).
    Va trebui revazuta in acelasi timp Medodologia pentru evaluarea distrugerilor intr-un sit sau la un monument istoric, total inaplicabila. Eu vad o implicare a arheologului mai mult in sensul aprecierii valorii istorice si mai putin in domeniul constructiilor. Aceasta apreciere, oricand poate fi invocata a fi un criteriu subiectiv si demonstata ca atare. Un avocat mai istet va cere instantei o contraexpertiza si veti vedea ca valoarea istorica difera de la un arheolog la altul . Ea implica intoteauna – pe langa nivelul de pregatire profesionala – un grad diferit de implicare emotionala (criteriul subiectiv) de la un specialist la altul.
    Prin urmare, propun introducerea a trei trepte de evaluare a valorii istorice
    colaps
    precolaps
    distrugere partiala
    si alte trei categorii ce tin de dimensiunile sitului cu valori certe
    in dreptul fiecaruia sa fie trecuta o valoare fixa. Atata timp cat aceasta medodologie nu va fi clara, problemele interventiilor in situri, distrugerile vor constitui mereu o problema pentru aplicarea legii.
    Cu tot respectul pentru aceasta meserie dar monopolul pus de unii experti si pretul de 250 milioane de lei vechi cerut pentru o expertiza de monument nu va duce curand la sanctionarea corespunzatoare a unui individ care a distrus un monument istoric sau sit arheologic. Cine se presupune ca va plati o asemenea suma intr-un singur dosar?
    Cu stima,

  6. Codruta said

    Salut,

    Ce mai e cu blogul? Ce mai e cu memoriul?
    Vad ca toata lumea tace – eu sper ca nu va avea si acest blog „soarta” unor alte site-uri din domeniul arheologiei.
    Chiar nu se mai intampla nimic prin domeniu? Chiar au ramas doar vorbe initiativele vechi?
    Eu aud niste balarii ref. la noua LMI – chiar asa, intrebare: CUM anume se va defini zona-tampon la un sit care este „definit in lege” doar printr-un punct?

    geeeee…! pun pariu ca, daca in loc de blog era o carciuma cu bere, toata lumea si-ar fi dat cu parerea – si fiecare s-ar fi dat „erou”! >:

  7. Gabriela said

    Buna ziua!
    Sunt interesata sa studiez arheologia si as dori sa aflu care e cea mai recomandata univeristate din Romania din acest punct de vedere. Va multumesc!

    • Domnisoara Gabriela,

      Intr-un interviu, relativ recent, prof.univ.dr. Alexandru Vulpe, seful sectiei de Istorie-arheologie a Academiei Romane si director al Institutului de arheologie din Bucuresti, insttitutul cel mai reprezentativ al Academiei Romane, intrebat care este universitatea in care se preg[tesc arheologi, a declarat fara ezitare ca arheologi autentici se preg[tesc acum doar la Universitatea Valahia din Targoviste. Intrucat scoala arheologica de la Targoviste, o spun cu toata modestia, este legata de numele meu, va astept cu interes pentru discutii suplimentare.
      Va doresc mult succes !

  8. george said

    -daca sunt arheolog amator si am facut a descoperire importanta, cui trebuie sa o fac cunoscuta? exista o revista care publica descoperiri arheologice? exista un board care sa aprecieze descoperirea? multumesc!

  9. Adrian Andrei Rusu said

    Sunt un pic surprins ca pagina mai functioneaza…
    Timpul a trecut si s-a facut deplina dovada ca, la fel ca cea mai mare parte a societatii romanesti, arheologii sunt afectati de substanta moarta cu care, in general, se ocupa.
    Concluzia este dezarmant de simpla: totul este acceptat ca o fatalitate, nimeni nu doreste sa miste ceva, sa se alinieze deschis vreunei opinii. Fiecare sta cuminte, facind ori nefacind ceva, suduind doar la umbra de birou ori circiuma, departe de urechile vreunui sef.
    In asemenea conditii, nu vad nici un fel de viitor stralucit pentru aceasta profesiune.
    De interesatul in arheologie ar urma sfatul promt al d-lui Circiumaru, ar iesi din Tirgoviste altceva decit un paleolitician? Cu niste ruine de capitala de tara care arata ingrozitor de rusinos ori cu publicatii despre ele, la fel de neperformante? Citi paleoliticeni de clasa poate plasa in serviciu, scoala de la Tirgoviste? Intrebarea corecta ar fi aceea daca ei ar primi o pregatire profesionala generala, care sa le permita sa ocupe orice post de arheolog incepator care s-ar ivi din Dobrogea, pina in Maramures.
    In logica sugerata de distinsii mei colegi, ar trebui sa se studieze paleolitic la Tirgoviste, dacii la Cluj, romanii la Bucuresti, migratiile la Sibiu si evul mediu la Iasi? Aceasta este scoala pe care o oferim generatiei care ne va citi „opurile”?

  10. Stimate Domnule Rusu, eu nu am spus doar paleoliticieni. Nu ştiu de ce ai înţeles Dumneata acest lucru, ca de altfel multe altele, în mod eronat ?!….
    Cât despre reviste, am să vă rog să priviţi în ograda Dumneavoastră, pentru că nu prea aveţi reviste recunoscute nici măcar CNCSIS, ca să nu mai vorbim de alte baze de date. Pentru liniştea Dumneavoastră, cât vi se pare de neluat în seamă Şcoala de arheologie de la Târgovişte, vă asigur că sunt redactorul revistei Annales d’Universite Valahia Targoviste, Section d’Archeologie et d’Histoire, care nu numai că este recunoscută tip B+ de CNCSIS, dar se regăseşte, printre puţinele, dacă nu chiar unica revistă de acest fel de la noi indexată Elsevier, prinsă în Scopus, Copernicus, EBSCO etc., sau baze de informare , FRANTIQ, LAMPEA, SCRIBD, DAPHNE.
    Ştiindu-vă un împătimit al recenzilor, trebuie să recunosc unele, cu toată răutatea pe care o degajă, spumoase, vă invit cu plăcere pentru a vă găzdui din producţiile Dumneavoastră în acest sens, şi nu numai.
    Vă propun să staţi liniştit şi în privinţa arheologilor de tipul celor pe care îi doriţi Dumneavoastră, pentru că, vă spun cu toată modestia, am dat mai mulţi decât credeţi şi fac exact ceea ce nu presupuneţi – arheologie preventivă cu mult succes.
    Dar, cred că între noi doi nu este decât o mică neînţelegere din cauza unei lipse de comunicare.
    Dacă veţi fi de acord, vă promit, cu prima ocazie cînd voi ajunge la Cluj, cu voia Dumneavoastră, o vizită, pentru a discuta poate ceva mai constructiv. Îmi doresc, ca nici Dumneavoastră, ajuns prin apropierea Târgoviştei, să nu ezitaţi să vizitaţi Facultatea noastră, pentru că s-ar putea să vă schimbaţi impresia, crezând că numai în anumite centre se pot pregăti specialişti.
    Profit de ocazie, dorindu-vă Sărbători fericite şi un An Nou plin de împliniri !

    Prof. Marin Cârciumaru

  11. Adrian Andrei Rusu said

    Nu doresc să transform acest rest de blog într-o dispută personală cu d-l Cârciumaru. Nu i-am cerut să-şi facă nici un fel de demonstraţii de competenţă ori de CV personalizat. O face din iniţiativă personală, fără să i se fi cerut şi, în final, fără vreun scop anume.
    Nici povestea legată de „împătimirea recenziilor” nu are absolut nici o legătură cu ceea ce ar fi trebuit discutat aici. Observ doar că „a degaja răutate” înseamnă a scrie despre lucruri incorecte ori proaste. Este exact genul de atitudine la prestaţie care ne conduce cotidian la dosul Europei şi la situaţia de caraghioşi bravând în sucul propriu ce miroase a prea mult a usturoi. Confuzia dintre „răutate” şi „intoleranţa la rebut” este una atât de comună în societatea românească, încât sunt deplin convins că nici studenţii târgovişteni nu sunt educaţi în diferenţa existentă.
    Nici nu se punea problema în „sta ori nu liniştit” de ceea ce şcoala de la Târgovişte face, desface ori nu face. Discuţia plecase de la nişte principii generale, care au fost uitate în apărarea unei persoane care nu a studiat istoria şi a unui singur centru universitar unde ruinele capitalei Ţării Româneşti sunt tratate ca nişte simple gunoaie ori zidării de înghiţit bani publici, dijmuiţi de şmecheri.
    Orice problemă de comunicare personală se poate rezolva direct, prin mesaje anume, nu prin postări publice. Deci, eu trag concluzia că cineva suferă în continuare de faptul că se simte stingher şi nerecunoscut îndeajuns pentru ceea ce face. Nu era cazul. Din moment ce punctul de plecare al acestei pagini a fost uitat cu seninătate, nu trebuie să mai tresărim din când în când în dreptul său.
    Desigur, se poate scrie, la fel de formal „La Mulţi Ani!”. Cu ce anume în desagi, este o altă problemă, care nu pare a preocupa cu-adevărat pe absolut nimeni. Deci, dacă vom muri cu arheologia de gât, cui îi va fi mai cald ori mai plăcut la vintre?

  12. Alex said

    AM NEVOIE SA VORBESC CU UN ARHEOLOG RAPID……. AM O PROVOCARE PENTRU EL SAW EI VA ROG CONTACTATIMA PE alex_vujdeu@yahoo.com

RSS feed for comments on this post · TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: